Oare ce putem spune dupa ce au trecut 25 de ani de la Revolutia din Decembrie 1989? Ca am reusit sau ca am esuat intr-o democratie originala? Vreau sa vad cine si de cand este acum in Germania, caci eu sunt aici de fix 25 de ani, adica din data de 21 decembrie 1989. Ascultam Europa libera si nu credeam ca e posibil asa ceva, ca se trage in romani la Timisoara. A urmat apoi Revolutia in Direct la TVR, am crezut si am sperat sa nu-l vad pe Iliescu in fruntea tarii, dar nu am avut parte de asa ceva. Apoi am tot sperat ca se va afl acine a tras in noi intre 14 si 22 decembrie. Nico veste, iar tatuca inca mai este convins ca a chemat minerii si a facut bine. Oare asa am ajuns? Sa nu mai avem nici macar decenta de a tace?
Avem un nou presedinte, al patrulea de la Revoutie, e neamt si pare ca vrea sa faca treaba. Insa stau si ma intreb daca macar el ne va lamuri cum a fost si de ce am murit acum 25 de ani in decembrie. Am murit ca popor, caci daca inainte eram mandri ca suntem romani, azi multi se feresc sa spuna asta in Germania! Oare de ce? Eu unul am sa continui sa ma mandresc ca sunt nascut in Romania, desi stiu sigur ca nu o sa mai intorc niciodata sa traiesc acolo. Da, stau de 25 de ani in Germania, ma mai supar pe fratii mei de suferinta de aici, ca nu fac, ca nu dreg, dar pana la urma nu pot sa nu recunosc ca doar alaturi de ei simt ca traiesc. Si traiesc ROMANESTE aici in inima Bavariei!
