9 noiembrie este ziua caderii Zidului Berlinului: la aceasta tema sunt multe intrebari si raspunsuri. Multi dintre tinerii de astazi cand au inceput a invata limba germana la scoala, Zidul Berlinului nu mai exsita. Dar multi au studiat din vechile manuale (mai cu seata in tarile de est, fostele tari sovietice) iar in textele despre Berlin, desigur, era vorba despre partea sa estica. Prin urmare pentru aceste persoane, atractiile principale ale Berlinului constau in Alexanderplatz, Treptow Park, Universitatea in numele lui Humboldt si strada principala Unter den Linden.
Desigur, multi si mai tarziu au aflat si despre Zidul Berlinului, si despre Wiedervereinigung (reunire), si chiar despre
Ostalgie (Osten + Nostalgie – nostalgie pentru RDG).
Dar, doar dupa ce vizitezi Berlinul de azi, ai vazut ambele gradini zoologice, ambele universitati, ambele teatre de opera (de est si de vest), strada principala Kurfürstendamm din vest, zona Potsdamer Platz, care in timpul existentei zidului a fost închisa, ramasitile zidului – iti dai seama ca, odata Berlinul a fost impartit in doua parti, iar important este faptul ca acum Berlinul este din nou un singur oras.
– Ce este Zidul Berlinului?
Zidul Berlinului este numita fosta granita dintre RDG cu Berlinul de Vest, este o structură echipata mecanic si fortificata. Apropo, numele oficial al Zidului Berlinului era Antifaschistischer Schutzwall.
– De ce si pentru ce a fost construit?
Din 1949 pana in 1961, mai mult de 2,6 milioane de rezidenti din GDR au fugit in FRG. Cineva a fugit de represiunea
comunista, cineva a cautat o viata mai buna in vest. Frontiera dintre Germania de Vest si Germania de Est a fost inchisa din 1952, dar trecerea prin sectoarele frontierelor deschise din Berlin au fost posibile aproape fara risc pentru fugari.
Autoritatile din RDG n-au au vazut alta cale de oprire a trecerii in masa spre Occident – la 13 august 1961 au inceput
constructia Zidului Berlinului.
– Cat a durat constructia?
In noaptea de 12-13 august 1961, in doar cateva ore, granita dintre vestul si estul Berlinului a fost inlantuita. Era zi libera si multi Berlinezi dormeau cand autoritatile din RDG au inceput sa inchida granita. In dimineata de duminica devreme, orasul era deja impartit cu gard de frontiera si de randuri de sarma ghimpata. Unele familii au fost despartite de familiile si prietenii lor care locuiau in acelasi oras intr-o singura noapte. Si pe 15 august, s-a inceput constructia primei sectiuni a zidului. Constructia a continuat destul de mult in etape diferite. Putem spune ca zidul s-a extins si a fost terminat pana in toamna anului 1989.
– Care a fost dimensiunea Zidului Berlinului?
155 km (in jurul Berlinului de Vest), inclusiv in limita Berlinului – 43,1 km.
– De ce a fost deschisa frontiera?
Se poate argumenta in multe feluri: precum ca de multa vreme revolutia pasnica din RDG a fost mult asteptata, ca o
conditie prealabila pentru aceasta a fost restructurarea din fosta URSS. Dar faptele in sine sunt mult mai izbitoare.
De fapt, caderea Zidului Berlinului la 9 noiembrie 1989 a fost rezultatul greselilor in coordonarea si nerespectarea
ordinelor. In noaptea aceea, reporterii i-au cerut reprezentantului guvernului RDG-ului Günter Schabowski informatii despre noile norme de calatorii in strainatate, la care el a spus in mod gresit ca, „dupa cum el stie“, regulile intra in vigoare „imediat, chiar acum“.
Fireste, la punctele de control de la granita, unde mii de Berlinezi din Est s-au adunat in aceeasi seara, nu au existat
ordine de deschidere a frontierei. Din fericire, politistii de frontiera nu au folosit forta impotriva compatriotilor lor,
au cedat presiunii si au deschis frontiera.
– Zidul Berlinului a căzut pe 9 noiembrie, de ce Ziua Unitatii Germane este sarbatorita pe 03 octombrie?
Initial s-a gandit sa sarbatoareasca pe 9 noiembrie, dar aceasta zi a fost asociata cu o perioada intunecata din istoria
Germaniei (Puciul de bere din 1923 si pogromurile din noiembrie 1938), asa ca s-a ales o alta data – 03 octombrie 1990, cand a avut loc unificarea efectiva a celor doua state germane.
