E duminica si stau cu familia in jurul mesei, depanam amintiri din iarna trecuta, asa am ajuns sa vorbim de prietenul Marcel. L-am cunoascut intamplator pe internet, in cautarea de romani in Munchen intr-o iarna gerroasa cum parca nu a mai fost de mult. Intamplator locuia in Garching bei München iar eu lucram acolo si locuiam la un hotel in Unterschleißheim, care sper ca s-a renovat si unde puteti locui cu 450 de euro lunar, sau doua persoane cu 750 de euro. Nu e raiul pe pamant, dar e o solutie legala, sigura si destul de comoda, daca iti permiti pretul.

Marcel, prietenul din poza de mai jos, era patronul roman al uniei mici carciumi cu specific romanesc, am discutat pe telefon, ne-am dat intalnire si gata, in 15 minute cu masina eram la el. O strangere de mana, mult fum si cafea, o ciorba de burta din „partea casei”, multe planuri si cam… atat. M-am mutat din Unterschleißheim, am ramas prieteni. Un om deosebit, un roman adevarat. Printre altele m-am indragostit de puiul lui de bichon, unbibelou abia nascut, alb si rotofei ca un bulgar de zapada. Toti il iubeau, pacat ca nu am nici o poza cu el.

Trec des prin Targu Neamt, localitatea sa de bastina, de fiecare data imi amintesc de el si de zambetul lui. O amintire placuta, la fel cum Aurelian din Sibiu a ramas simbolul orasului Munchen pentru mine si sotia mea. La multi ani prieteni, sa ne vedem cu bine in 2014! Daca va intalniti cu Marcel, sa nu uitati sa-i transmiteti salutari si o imbratisare calda!